Acum un an ....

Ciao,
Vremea trece repede ... atunci cand ai de treaba, asa ca nu am apucat sa mai scriu in ultima vreme. Se petrec atat de multe intr-o zi incat am ramas in urma cu povestile. Pe de alta parte ... totu-i trecator ... si iaca asa se relativizeaza "importanta" pataniilor mele cotidiene.
Asa ca am sa povestesc doar ce imi trece acum prin cap.
Anul trecut, pe 1 februarie, Ira incepea prima ei zi de munca http://hejmica.blogspot.com/2009_02_01_archive.html. Spuneam ca era emotionata. Da, era emotia inocentului, incepatorului ... mielului. Urmatoarele zile, saptamani si luni, emotia s-a transformat in frica, spaima, cosmar. Iar asta nu pentru ca nu se pricepea la ceea ce facea ... din cauza limbii. La interviul de angajare, ea si-a facut niste scheme de raspuns si prezentare, asa ca a turuit in suedeza ei romaneasca ... iar suedezii au luat-o cu un nivel mult mai avansat. Incepand sa lucreze, a constatat cat de mult conteaza limba. Ca si chirurg stia sa-si faca meseria dar avea zile de consultatii in care trebuia sa vorbeasca cu pacientii, sa dea consultatii la telefon etc. Seara venea rupta de oboseala, ii venea sa vomite de rau ce ii era ... si asta aprope in fiecare zi. Eu prestam optimism la greu pentru a-i fii sprijin dar nu putea sa nu mi se rupa inima gand o vedeam prin ce trece. Mergand pe firul gandului ... din cauza limbii, seful ei de atunci a decis sa nu-i prelungeasca contractul de munca care se incheia la sfarsitul lui iulie ... iar primele semne i le-a dat la sfarsitul lui martie inainte de a veni voi (tu, Iulia si Maria) prima oara in Suedia, de paste ... cand i-a spus Irei ... "s-ar putea sa nu iti prelungim contractul si sa trebuiasca sa te intorci in Romania. iti spun asta ca sa nu ii dai sperante copilului ca se va muta in Suedia". Formularea a fost diplomatica dar releva cu cruzime un adevar care s-a confirmat ulterior. Adica, in urmatoarele 4 luni dupa primul anunt, suedeza Irei s-a imbunatatit simtitor, nu a mai avut plangeri de la pacienti ca nu au inteles-o, s-a acomodat cu procedurile de lucru, colegii si lucra cot la cot cu ei. Cu toate astea decizia a fost luata in baza primelor doua luni! Iar referintele care i le-a dat la sfarsitul celor 6 luni de munca au fost tot in baza primelor doua luni! Incredibil si nedrept!
In aprilie, dupa ce ati plecat voi, incepuse sa apara spectrul intoarcerii in Romania, fara bani, cu coada intre picioare ... infranti de o realitate ... care ne refuza ... si asta pentru ca suedeza noastra nu era la un nivel bun! Daca pana atunci spuneam ca suntem optimisti, din aprilie foaia s-a schimbat. S-au acumulat multe indoieli, incertitudini si am inceput sa vietuim "partea cea mai grea a emigrarii" ... partea nevorbita sau exediata repede prin "a fost foarte greu". Am tot auzit expresia asta la o multime de oameni, in diferite contexte si in Romania si apoi aici. Cu toate astea, pana nu "patimesti" ... greu sa-ti faci o idee. Nici eu acum nu imi propun sa elucidez problematica integrarii ... intr-o alta cultura in calitate de emigrant ... asta poate la un moment dat ... in timp.
Am recitit si tot ce am scris in ianuarie. Eram fericiti, incantati, increzatori, curiosi. Treaba este ca in ciuda experientelor despre care am povestit putin mai sus, si acum ne simtim la fel. E ceva tare sanatos ... in aerul asta!
Tu vei citi povestile astea abia intr-o saptamani cand vei merge la Buni dar cand vei citi vei afla iar ca ... te iubec, te musc, te pup, te pusc ... si te pusesc.