Hej!
Nu am mai scris de mult pe blog ... si aproape ca imi era dor!
S-au intamplat mai multe lucruri care m-au determinat sa scriu.
In primul rand ... ca pot. Apoi ca simt nevoia de ... deschidere. Apoi ca am un fel de proiect ... si nu in ultimul rand ca i-am promis Elenei ca voi reincepe sa scriu.
Vorbeam zilele trecute cu Ira despre faptul ca ne simtim mai tineri decat varsta pe care o avem si ca spre exemplu la 20 douazeci de ani priveam pe cineva de 40 ca fiind batran deja sau oricum ... trecut.
... acum avem si noi 40!
este de prisos sa spun ca ne simtim ca la 20 maxim 30. ... eu ca merg acum la facultate cu pusti de 20, pot spune chiar ca ma simt de varsta lor. .... si cu toate astea ...
Zilele trecute am urmarit un video http://www.youtube.com/watch?v=isPj5KgpVqg despre modul in care te plasezi in timp. Acolo apar multe informatii din diverse studii dar mi-a atras atentia in mod special faptul ca datorita faptului ca traim in era digitala ... la un clic de raspuns la o cerere ... suntem tentati sa nu mai avem rabdare cu procesele clasice gen intrebare/raspuns, explicatie nuantata etc. Treaba asta se intampla in mod special la tineri. Ma uit la Mihnea ... si ma uit la colegii mei de la facultate.
Ieri am inceput un modul nou (Strategie) dintr-un curs de finante de 10 saptamani, care este impartit in trei module si la care predau 3 profesori (este prima oara cand inatalnesc asa ceva). Oricum, cursul este dinamic, multa informatie bine structurata, multa bibliografie, multe studii de caz in grup cu evaluari saptamanale. Cu toate astea, ieri, profesoara, in varsta de 60-65 de ani, povestea sfatos ce va preda in urmatoarele 2 saptamani si apoi a trecut la primult capitol pe care l-a si terminat in 3 ore. Treaba este ca pustanii mei erau sa moara de plictiseala. Se dadeau cu capul de banca, oftau si pufaiau. Cu toate astea, cum au aparut niste pagini animate in PowerPoint despre niste definitii (la care eu am inceput sa ma plictisesc) ei au inceput sa devina interesati si chiar au imprumutat ... foi pe care sa-si noteze ... timp de o ora!!!.
M-a uimit constatarea ... ca eu am fost interesat de povesti (structuri, exemple) dar cand am ajuns la definitii, clasificari, desene cu grupari si concepte, mi-am spus ca ma voi uita a doua zi de dimineata pe traznaia aia. Pentru mine a fost suficient sa stiu ca pot sa gasesc undeva definitiile alea si ca ma voi gandi in liniste la ceea ce sta in spatele definitiilor alea ... la povestea lor. Nu pot sa bag mana in foc pentru pustani. Nu stiu ce i-a animat brusc la desenele si clasificarile alea ... dar asta s-a intamplat.
La acelasi curs, am mai fost uimit de un lucru. Fiind vorba de viata firmelor si necesitatea si dorinta de a supravietui intr-o economie/lume intr-o rapida si continua schimbare, profesoara a intrebat cati dintre cei prezenti in sala (cam 100) au avut sau au firme. Au ridicat mana mai mult de 30 de pustani ... aproape jumatate de sala!!!! ... am crezut ca am auzit gresit intrebarea ...
In timpul cursului asta, m-am decis sa reincep sa scriu pe blog. O zi in romana si o zi in suedeza.
De ce in suedeza? ... pentru ca nu vreau sa tin 3 bloguri. al doilea este un fel de jurnal in care numai eu am acces ... dar in care a intrat si Mihnea ... din greseala ... si m-a consolat si incurajat ... si mi-a spus ca o sa fie bine ... si asa a inceput sa fie. (postarea lui a fost mai bine de un an si jumatate ... in acel jurnal).
Acum este 5 jumate dimineata. M-am sculat cu gandul de a incepe blogul. Am facut-o.
... voi face un ceai, voi mai lucra putin ... si apoi se va scula si Ira sa plecam la munci.
ps: acum sunt in pauza de la cursul de strategie iar profa a intrebat cati dintre studenti au experinta ca salariati. ... doar 5
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu