ziua 35 in Suedia

Ciao,
Antrenamentul mama ... obisnuintei. Nu am mai murit ... de fuga. Sunt putin ostenit dar deja ma simt confortabil. Nu mai sunt concentrat sa nu ma desert din clipa in clipa si deja pot spune ca imi place. Deja dupa alegragare, am senzatia ca pot face orice. Mi-a trecut chiar prin gand cand eram aprope de casa: "ce-ar fi daca mai fac inca o tura de sat?" ... dupa care mi-am spus ca asta e semn de "oboseala" ... si m-am oprit.
Altfel, Ira avenit ieri seara acasa pentru ca pana la 7 seara nu s-a anuntat nici o urgenta si asa ca a plecat acasa, pentru ca aici asa se face. Daca pacientul nu moare ... atunci poate sa astepte pana a doua zi!
La pranz, dupa ce am mancat ca porcusorul 2 farfurii cu varf de paste, ma uitat lung pe geam ... ca la poarta noua si ghici ce am remarcat la un moment dat? Gradina este plina de ghiocei. Duminica seara a plouat si a topit zapada ... iar acum au rasarit ghioceii. Si bine inteles, ca d-aia e Muphy celebru, cand am vrut sa-i pozez, am constatat ca mi-au lesinat acumulatorii. I-am pus la incarcat iar maine voi pune pe blog poze cu ghiocei!
Imi pare bine ca ai fost la antrenament si ma bucur ca a inceput sa vina mai multa lume. Datorita competitiei, emulatiei, poate va creste nivelul competitional si in Bucuresti. Eu imi aduc aminte cand jucam handbal la Steaua. Ii bateam pe toti din Bucuresti iar cand ieseam din judet, ne bateau toti de ne zvantau. Iar ambitia si placerea lor era imensa, mai ales ca bateau Steaua. Si asa intelegeam si noi, ca aia mancau sportul pe paine iar noi eram niste caraghisi ... smecheri de Bucuresti ... niste domnisoare. ... si asa, am invatat sa fim mai rai! ... vremuri ... acum doar alerg si imi amintesc de copilarie.
Gata pe ziua de azi.
Un abrazo fuerte.
ciao