ziua 14 in Suedia

Salutare,
Ieri am facut primele mele 3 ore de suedeza. Astazi imi propun sa fac 6. Deocamdata merge bine pentru ca lectiile sunt usoare iar vocabularul il tin sub control. Astazi cand voi ajunge cam pe la lectia 12-13 cred ca se vor schimba lucrurile. Sesiunea de la scoala populara incepe abia la sfarsitul lunii asa ca ma voi inscrie la sfarsitul saptamanii viitoare, poate voi intra la urmatorul nivel (A2) si asa economisesc 300 de euroi.
Aseara am intalnit-o pe Ira pe drumul spre casa, mai aproape de statia de autobuz decat alaltaieri. Era tare obosita, a lucrat 10 ore si jumatate! A lucrat cu cel mai tare tip din Suedia, specialist in articulatii de mana. De la 8 la 13, cinci ore fara pauza, au vazut 16 pacienti iar apoi dupa ce au mancat repede, jumatate de ora, alti 8. Tipul nu a luat nici o pauza, de cinci minute macar. Este finlandez iar suedeza lui nu-i din carti. Ira a avut noroc ca se uita in fisele pacientilor pentru ca altfel nu intelegea mare lucru si asa a put sa inteleaga ce facea si sa puna intrebari. Ce mi-a placut mie din ce mi-a povestit, este ca spunea ca ieri a vazut o multime de proceduri despre care doar a citit prin carti, unele dintre ele facute cu diverse aparate care o parte dintre ele sunt si in Romania dar nu prea sunt folosite. Un alt lucru frumos, i-a placut viziunea tipului despre modul de tratare, solutiile gasite pentru fiecare care caz in parte. La el ajung cele mai dificile cazuri. Ira era speriata la gandul ca ar avea pe sfert intr-o zi cazurile lui si tot ar fi fost foarte mult, pentru cat de dificile erau ... iar el fluiera, era ca rata in apa. A rasuflat usurata cand si-a dat seama ca la el ajung toate cazurile cele mai grele ... si s-a bucurat ca el este indrumatorul ei, deoarece la interviu le-a spus ca vrea sa se specializeze in articulatii (falange de deget, palma, cot). A constatat tot cu ocazia asta ca la consultatii va fi cel mai greu o buna perioada de timp pentru ca trebuie sa stai de vorba cu pacientul, apoi sa faci o multime de proceduri birocratice de completare de formulare iar uneori si pacientul vrea diverse formulare pentru la serviciu, asigurari, somaj etc, pe care Ira trebuie sa le completeze. Birocratia este mult mai grea decat operatiile in sine. Asa ca asta a fost concluzia zilei: este profesional o onoare si un privilegiu munca la UMAS dar cel mai greu va fi pana se va obisnui cu partea birocratica si limba pentru consultatii.
Am terminat de mancat pe la 8 si un pic si apoi ne-am culcat devreme, nu cred ca era 10.
Astazi am condus-o doar pana la autobuz si m-am intors pentru a incepe si eu ziua cat mai devreme. Am citit presa din Romania (http://www.ziare.ro/) si (http://www.dilemaveche.ro/), m-am mai uitat pe un site (http://www.blocket.se/) despre ce se mai vinde in Malmo (orice, pentru a vedea care sunt preturile la masini, case, mobila, biciclete si cate si mai cate) iar acum iti scriu (apropo, nu ai raspuns la telefon, este 9.30 ora Romaniei, esti puturos! - desi, ce-i drept, e vacanta).
Pentru ca acum Ira a intrat intru-un ritm normal, de maine iti voi scrie la ce planuri imi sta mintea.
Te imbratisez cu dor
Catalin